"Invata sa scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca"

„Scrie-ti durerile pe nisip… ca sa vina apa sa le inghita si furtuna sa le imprastie… sa vina vantul sa le spulbere, ca sa le uiti, ca sa le treci ca si cum ai rasfoi o carte, sa alungi amarul din inima si lacrima sarată de pe obraz...
Scrie-ti durerile pe nisip ca sa nu dureze...sa vină timpul bun si să nu mai stii de ele...sa se risipeasca in apa marii si valurile sa le sparga in bucati si sa le duca departe, atat de departe incat nimeni sa nu le poata gasi… invata lectia, dar nu grava amprenta necazului in inima ta. Uita, lasa, iarta, alunga necazul, nefericirea si caută lumina. Nu sta in intuneric unde-i doar umezeala si mucegai.

Scrie-ti durerile pe nisip si lasa soarele amiezii sa le usuce si pasii strainilor sa le calce dus întors, pana nu mai ramane nimic din ele, nici macar amintirea ca au fost acolo...lasa-le sa moara in arsita zilei ca sa nu te mai doara, iar rana lor sa nu te mai cunoasca, sa cada si ultima coaja si locul sa se vindece… Marea sterge orice urma de pe nisipul proaspat scris, iar tarmul asteapta un alt scriitor indurerat care are nevoie de vindecare...

Tu nu mai esti demult la tarmul marii...
Scrie-ti bucuriile pe stanca, pentru ca sa ramana, sa nu le uiti si să fii recunoscator vesnic pentru toate binecuvantarile pe care le-ai primit in viața ta… timpul sa nu le ștearga, ploaia sa nu le strice, vantul sa nu le destrame si marea sa nu le ajunga… sa le ai amintiri placute, bine pastrate in peretele inimii tale care salta cu frenezie si prospetime de ganduri frumoase si curate, pe care sa le traduci in bunatate...

Scrie-ti bucuriile pe stanca si uda-le cu lacrimile recunostintei tale pentru ca toti sa stie ca sunt ale tale si nimeni sa nu ti le fure... uimeste pe toti cu bunatatea din inima ta si fă-i sa-si doreasca sa caute propria lor stanca unde sa-si scrie propriile bucurii... inspira-i pe toti cu bucuriile tale, fa-le contagioase, da-le si lor, scrieti impreuna povesti frumoase pe stanci cat mai inalte… Nu uita ca bucuria se imparte, se daruieste cu generozitate si transmite o vibratie calda, de la o inima la alta....Scrie-ti bucuriile pe stanca pentru ca să le ai intotdeauna ca pilda a binelui, ca sa poti depasi orice obstacol, ca sa te intaresti cu ele atunci cand viata te incearca… Bucuriile sunt carjele noastre atunci cand avem aripi prea scurte pentru inaltimile vietii… sunt vaslele cu care strabatem marea involburata, sunt maini intinse din inalt care ne ridica cand ne afundam in nisipuri miscătoare...

Scrie-ți bucuriile pe stanca pentru ca viata ta luminoasa sa fie model copiilor si nepotilor tai, sa-i tragă pe toti în sus, sa le fie prilej de mandrie buna si far calauzitor pe mari linistite... scrie cu demnitate despre toate care te-au făcut OM si nu uita sa fii omenos cu cei ce te-au ajutat sa devii bun si demn toata viata ta... Bucura-te de tot ce scrii si roaga-te sa ai intelepciunea de a intelege pentru ce ti-au fost date toate la un moment dat... Scrie-ti durerile pe nisip si bucuriile pe stanca, pentru ca sa cerni viata ta si sa pastrezi doar ceea ce-ti este de folos, ca sa cresti frumos si demn ca un copac cu radacini puternice si varf spre cer... Invata sa scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stancă"

Text atribuit Sfântului Augustin

 
Cursuri