Iar mastita

Copiii sunt diferiti, atat de diferiti, chiar daca sunt frati!

Cand am nascut a doua oara am avut convingerea ca de data asta voi alapta usor, fara probleme, nu cum s-a intamplat cand am nascut prima oara si nu aveam experienta. Asa ca ne-am pus pe treaba inca din maternitate si lucrurile mergeau bine. Bebe era un pofticios, manca des si tragea bine, nu ca surioara lui printesa.

Asa ca nici nu ma mai gandeam la mastita din urma cu cativa ani. Dar lucrurile s-au precipitat brusc cand am racit-'o bronsita de sezon'. Pana sa ma dumiresc, unul din sani (tot cel de data trecuta) era iar umflat, rosu, dureros. Mirarea a fost inlocuita imediat de durerea pe care o uitasem si apoi de neputinta si frustrare...'Sa o iau iar de la capat cu mastita?!'...

A fost nevoie de indrumare si de aceasta data, de la specialist. Ma descurcam la partea practica, dar imi lipsea organizarea si suportul psihologic dat de moasa, care cu calm mi-a explicat prin telefon de mai multe ori (in concediu fiind) cum sa ma apuc din nou de treaba si mi-a dat rabdarea sa duc la capat noua mastita. Inutil sa spun ca au mai urmat vreo 3, probabil in cazul meu e o predispozitie sau se coreleaza cu racelile fiindca toate au fost in context de raceala. Am reusit sa trec peste ele, fara sa intrerupem alaptatul, fara sa adaugam lapte praf si bebe a crescut (e drept ca nu a fost deloc mofturos!!!!)

Acum avem aproape 7 luni si mancam tot de la mama, au trecut mastitele si dorim tuturor mamicilor numai bine si sa nu uite: cu rabdare si ajutor in caz de nevoie, se trece marea!

Bucuresti 2010 - Bianca D, MD, PhD Rheumatology

 
Cursuri