Furia laptelui

“Ma numesc Dorotheea, am 26 de ani si sunt mamica unui ingeras de 2 luni – Eva Maria. Geta Musat ne-a fost alaturi din primele luni de sarcina si ne-a indrumat pasii stangaci pe tot parcursul celor 9 luni. doroteea.jpgPe Eva am nascut-o intr-o dimineata devreme, inainte sa se dezmeticeasca Bucurestiul asta nebun si am tinut-o in brate la doar cateva ore mai tarziu. La indrumarea Getutei si sub observatia ei prima imbratisare a coincis si cu prima masa a Evei. Am fost prin urmare, una dintre fericitele mamici care alapteaza din primele ore dupa nastere, atunci cand se creeaza cea mai puternica legatura cu pruncul. Acela a fost intradevar momentul in care m-am simtit cel mai puternic om de pe pamant, cea mai fericita femeie. Sunt prea sarace cuvintele pentru a descrie ce se petrece in sufletul si mintea unei mame in momentele acelea totusi va pot spune ca acea imbratisare si schimb de energii din timpul primului alaptat este cel mai revigorant sentiment pe care l-am trait. Ce norocoase am fost atat eu cat si fetita mea sa aflam din timp de la Getuta, cat de important este acel moment pe care, ca multe alte mame neinstruite as fi putut sa-l pierd. Sunt atat de multe mame care sunt private de aceaste  recompense dupa nastere incat nu-i de mirare ca multe parasesc maternitatile traumatizate de experienta nasterii. Prin instruirea primita de-a lungul sarcinii de la Getuta am inteles ca dupa nastere cel mai important lucru de facut este sa alaptez copilul. Pe pielea mea am simtit efectele benefice ale acestui simplu gest de a-mi pune copilul la san. Dupa efortul nasterii toata oboseala, durerea si epuizarea dispar atunci cand iti apropii copilul de piept si-i simti caldura.
Am ajuns acasa insa si tot acest miraj a inceput sa se clatine. Au inceput dureri insuportabile,iar fierbinteala sanilor parea ca pune stapanire pe toata fiinta mea. Desi stiam ce mi se intampla din explicatiile anterioare ale Getutei, mi se parea ca pe mine ma doare mai tare decat pe oricine altcineva, ca eu am cea mai grava forma a furiei laptelui din cate au fost intalnite pana acum. Atunci si in urmatoarele 2 zile m-am gandit de o mie de ori sa renunt,  sa nu mai alaptez niciodata in viata mea, sa fac orice sa treaca durerea si presiunea pe care le simteam. Aici a venit Getuta cu sfaturile necesare si cu suportul psihic. In momentele in care atat eu cat si tatal Evei eram la capatul puterilor, am strigat dupa ajutor si l-am primit din partea Getutei. Imi amintesc limpede ca devenisem incapabila sa mai rationez. Am reusit dupa 2 zile sa revenim pe linia de plutire datorita faptului ca am stiut ce sa facem, cum sa facem si cum sa ne sprijinim reciproc datorita acestui om minunat care prin tot ceea ce a facut ne-a invatat cum sa crestem un copil sanatos, fericit, cu o dezvoltare psiho-motorie mai buna decat scrie “la carte”. “
Multumim si sper ca din ce in ce mai multe femei sa aiba norocul de a te cunoaste.

 
Cursuri