Depresia post-partum

Cu toate că aducerea pe lume a unui copilaş ar trebui să reprezinte un moment de imensă bucurie pentru noile mămici, multe dintre ele nu trăiesc aceste clipe la intensitatea aşteptată, ci încearcă o tristeţe uneori chiar extremă la câtva timp după naşterea micuţului.
Aceste modificări se pot încadra în limitele normalului, dacă mama trece prin aşa-numita stare melancolică post-partum, sau pot lua forma unei boli psihice: depresia şi tulburările psihotice ce debutează după naştere.
Aproximativ o jumătate dintre proaspetele mămici trec printr-o stare de proastă dispoziţie (melancolie), de obicei în jurul zilei a patra după naştere, când comportamentul lor se schimbă brusc, trecând de la bucuria extremă a aducerii pe lume a pruncului la o tristeţe, uneori inexplicabilă: mama începe să plângă uneori „din senin”, se supără din orice, are tulburări de somn, îşi face griji din orice sau nu are poftă de mâncare. Dacă şi tu treci printr-o asemenea perioadă, trebuie în primul rând să ştii că se încadrează în normal, fiind datorată în principal schimburilor hormonale care au loc în organismul tău în această perioadă şi a dificultăţilor de acomodare la această nouă situaţie. În cele mai multe cazuri aceasta este o fază trecătoare (nu durează mai mult de două săptămâni). Trebuie doar să te odihneşti mai mult, să ceri ajutorul celorlalţi membri ai familiei pentru a te acomoda la noua situaţie şi să încerci să vorbeşti cu cei apropiaţi despre problemele tale, nu să te închizi în tine. Dacă ai o prietenă sau o rudă care se află într-o asemenea situaţie, încearcă să o sprijini, s-o încurajezi şi să-i explici că este o situaţie normală şi trecătoare. În cazul în care „melancolia” persistă mai mult de două săptămâni, proaspăta mămică ar trebui să fie văzută de un medic psihiatru, deoarece poate fi vorba despre o depresie postnatală.
Depresia post-partum reprezintă o tulburare ce apare la aproximativ 10% dintre mămici şi debutează în decurs de o lună de la naştere. Această afecţiune poate dura o perioadă mai îndelungată îmbrăcând, uneori, forme grave, în care mama poate avea tendinţe de sinucidere sau tendinţa de a face rău copilaşului. Există mai multe semne după care îţi poţi da seama că mama dezvoltă sau prezintă deja depresia postnatală:

Mama se poate simţi incapabilă de iubire, chiar şi faţă de propriul soţ sau copil.
Dacă recunoşti aceste simptome la tine sau la o prietenă de-a ta, mămica trebuie să consulte un medic psihiatru. Cazurile mai uşoare se pot rezolva cu numai câteva şedinţe de psihoterapie, pe când în cazurile mai grave va fi nevoie de un tratament medicamentos. Există medicamente antidepresive, de care nu devii dependentă (dacă le foloseşti o perioadă limitată), care se pot administra şi în timpul sarcinii sau alăptării, fără a exista riscul de a ajunge la copil. Faptul că suferi de o depresie postnatală nu însemnă că eşti bolnavă psihic, dar tratamentul este absolut necesar, altfel îţi poţi face rău ţie şi copilului. Bebeluşii sunt foarte sensibili la manifestările mamei (expresia feţei, voce, atingere), iar mamele cu depresie comunică mai puţin şi mai deficitar cu copilaşii lor. Copiii mamelor care au suferit de depresie postnatală netratată, suferă ei înşişi de tulburări de comportament, unii dezvoltând depresii chiar şi la vârste mici. Să nu te simţi jenată să-ţi dezvălui sentimentele şi temerile medicului. Gândeşte-te că acesta îţi poate salva viaţa ţie şi copilului tău.
Unele mame prezintă un risc mai mare de a dezvolta depresii postnatale. Acestea au mai avut o astfel de stare după o naştere anterioară, sau au mai avut perioade de depresie (nelegate de sarcină), au probleme în căsnicie sau au suferit de sindrom premenstrual accentuat sau sever. Dacă mama trece în timpul sarcinii printr-o perioadă mai stresantă, cum ar fi pierderea locului de muncă a soţului, moartea unei rude sau a unui prieten, îndepărtarea de familie sau probleme financiare, prezintă un risc mai mare de a face depresie după naştere.
Părerea conform căreia o operaţie cezariană creşte riscurile sau severitatea unei depresii postpartum s-a dovedit a fi eronată.
Psihoza postnatală este o afecţiune psihică foarte gravă (dar din fericire extrem de rară), ce poate surveni de obicei în prima lună după naştere, mama pierzând contactul cu realitatea, putând avea chiar halucinaţii. În aceste cazuri mama trebuie dusă imediat la medic iar tratamentul medicamentos este absolut necesar, existând riscul foarte mare de sinucidere sau pruncucidere.

Articol aparut in revista „Draga mea”/ nr 7

 
Cursuri