Alaptarea face minuni chiar si atunci cand diversificarea inca nu merge


“Sapte luni si un pic de alaptare - o perspectiva subiectiva, o dovada obiectiva si o poveste in doua capitole"

 ...Capitolul 2 - "Vesti in prag de toamna"

Toata lumea ma intreaba ce am facut de a crescut asa repede (la ultima cantarire, acum cateva saptamani, se apropiase de 9,3 kg, la 72 cm), aici imi place sa cred ca nu am facut eu nimic, doar dumneavoastra ati apasat butoanele potrivite cand ne-am intalnit prima oara :D 
Autodiversificarea a fost un esec. Am asteptat 3 sau 4 saptamani, nu a fost absolut deloc tentata sa bage in gura sau macar sa linga ceva. Doar cu ochii si cu degetele, atat. Diversificarea clasica a fost, de asemenea, un esec. Acum aproape o saptamana am luat decizia de a face o mica pauza, deja ultima oara o incerca un plans cand ma apropiam cu lingurita. Deci pauza pana mai uita.. “

Capitolul 1 - “Sanii reprezinta  un ‘teritoriu’ sensibil"

Si la propriu, si la figurat. Inca de cand am aflat ca sunt insarcinata am inceput sa citesc despre transformarile prin care trec de-a lungul celor 9 luni, dar si dupa nastere . Sigur, la prima vedere alaptarea nu e chiar foarte “la-ndemana” , numai gandul ca un mic omulet – chiar daca al meu, propriu si personal – va sta agatat ore-n sir de cate-un sfarc imi dadea fiori. Am continuat, totusi, sa ma informez, cu gandul ca macar partea teoretica sa imi fie clar trasata in minte. Amuzant este acum faptul ca, in ciuda fricii de nou, nu eram confortabila nici cu ideea de a spala si steriliza biberoane luni intregi.
Bebelusa a venit in ianuarie, pe la sfarsit. A fost o cezariana programata, oscilatiile foarte mari de tensiune la mine au schimbat planurile agreate cu medicul un pic dupa 38s. Am avut fix 4 zile sa ma obisnuiesc cu ideea ca, inspre binele copilului, va trebui sa dau uitarii planul maret cu nasterea naturala, hormonii fericirii, alaptarea imediat dupa nastere, etc. M-am inarmat, deci, cu multa crema de lanolina si ganduri bune.
Operatia in sine a fost o experienta foarte pozitiva,  recuperarea de asemenea. Totusi, trei zile dupa nastere nu se instalase inca lactatia, sticlele cu ceai de chimen, fenicul si anason se umpleau, apoi se goleau pe rand ...  inca mi-e greu sa realizez cat de aproape am fost de temuta angorjare a sanilor.

Daca in lume exista mai multe tipuri de bebelusi – cei care vor sa suga, cei care se plictisesc la san, cei care nu accepta altceva decat biberonul sau cei care, efectiv, trebuie invatati sa suga, sigur am tras lozul castigator. De cand am pus-o la san, bebelusa a supt.  Deci copilul era pregatit, trebuia doar “masinaria” sa se puna in miscare.
Cea mai grea provocare in tot procesul cu alaptarea a fost scoaterea din ritmul indus de icterul prelungit si laptele formula. Cred ca au fost zile intregi in care noi, parintii, setam alarma la fiecare doua ore si jumatate si incercam sa facem “realimentarea” bebelusului. Groaznic,  oboseala acumulata in acele saptamani depaseste orice imaginatie.
Intr-un final, lucrurile au intrat in normal. Normalitatea nu este nici pe departe desprinsa din basme, dar acceptarea fiecarei zile fix asa cum este, da. Daca vrea sa stea trei ore la san, bine. 5 ore? Ok! Daca are nevoie doar de consolare, fie. Daca pur si simplu nu poate adormi altfel, sanul e tot acolo.
Au trecut un pic peste trei luni de alaptare exclusiva. De la 2,8 kg, fetita a ajuns la peste 7 kg si are obrajii mai pufosi si mai colorati ca niciodata. Alaptez acasa, in masina, in parc. Ma consider peste masura de norocoasa ca am primit suportul sotului in tot acest timp de acomodare cu viata in trei si cu tot ceea ce implica ea. Dar mai norocoasa ma consider pentru faptul ca am avut alaturi persoana potrivita la momentul potrivit, sunt convinsa ca fara ajutor, nu am fi ajuns pana aici. Multumesc, doamna Musat!
 
Anamaria, septembrie 2015

 
Cursuri