Alaptarea: informatie, credinta, intuitie si ajutor

Numele meu este Ioana si sunt o mama atipica sau cel putin eu asa cred observand cum se comporta alte proaspete mamici ca mine.
 
Sa nu credeti ca sunt vreo iresonsabila, din contra; atat in timpul sarcinii cat si inainte mi am facut din proprie initiativa olg.jpgmulte analize, bazandu-ma pe informatiile obtinute din experientele negative ale altor tinere mamici (de exemplu trombofilia, o cauza importanta a pierderii sarcinii). Pe tot parcursul sarcinii am ales sa ma bazez pe logica, multa informatie, credinta si intuitie, dar nu am fost o gravida care sa simta nevoia sa comunice tuturor marea veste, nu mi-am notat ce sentimente si senzatii am, nu am cumparat nimic pentru bebe decat cu o saptamana inainte. Pe scurt, am ales sa fiu cat mai echilibrata, sa ma bucur dupa nastere, nu inainte. In timp ce alte mame in devenire, colege cu mine, citeau materiale despre ingrijire bebe, cumparau deja hainute, ascultau muzica pentru dezvoltarea armonioasa a creierului bebelusului si faceau cursuri de puericultura sau Lamaze, eu leneveam si profitam de timpul liber sa fac numai ce am chef, fiind prevenita de cateva fericite mamici ca din momentul in care va aparea bebe, nu voi mai avea timp de nimic.

Am ales sa nu citesc nimic despre bebe, sa nu ma pregatesc deloc convinsa fiind ca dupa ce voi naste, totul nu va fi decat minunat in cazul meu exceptional! Cata naivitate! Ca argumente in apararea mea aduc faptul ca ma bazam pe ajutorul sotului si al familiei mele, ceea ce s-a concretizat, si pe de alta parte, am evitat sa ma stresez citind cartile despre ingrijirea copilului (le-am rasfoit si m-am blocat la capitolele despre modificarile corpului, refuzand sa cred ca burta imi va creste atat de mult, iar cele referitoare la ingrijirea bebelusului mai mult m-au bagat in ceata, ajungand la concluzia ca fara bebe nu am pe ce sa exersez si ca voi vedea eu ce voi face cand il voi avea in brate). Inainte sa nasc cu o saptamana mi-am achizitionat cele necesare pentru mine si bebe folosindu-ma de listele intocmite de sora mea (prilej cu care ii multumesc din suflet). Nici in momentul nasterii (care a avut loc prin cezariana, la recomandarea medicului, din cauza unei afectiuni medicale) nu am cedat total emotiilor sau extazului, avand un moment pe care nu-l poti exprima, cand mi-au adus-o la nivelul fetei, si i-am simtit pielicica si exclamand ”Ce calduta e!” Problema a fost ca in unele momente ale operatiei inima si/sau tensiunea mi-au luat-o razna dar a intervenit intotdeuna la timp medicul medic anestezist care mereu in comunicare cu dr. ginecolog, restabileau tensiunea care probabil erau si din cauza unei noi experiente. Asa ca, in momentul in care fetita mi-a fost aratata, m-am gandit ca am de ales: ori dau frau liber emotiilor si nu se stie ce se va intampla cu tensiunea mea ori ma tin tare si ma gandesc la copil dupa ce se va incheia operatia. Am ales cea de-a doua varianta si am fost la fel de echilibrata si la primul pampers schimbat sau la baita demonstrativa facuta de moasele din spital.

Acum ajungem la problema spinoasa, cea a alaptatului; nici nu stiam ce inseamna mameloane ombilicate, credeam ca sanii mei sunt perfecti si nici nu banuiam ca dupa cezariana lactatia se va porni mai greu sau ca a lasa bebelusul sa fie alaptat cu biberonul este o mare greseala, pentru ca se va obisnui sa astepte sa-i curga laptele repede si mult. Moasele mi-au pus copilul la san si observand ca refuza sa traga, m-au invatat sa folosesc un mamelon din silicon (greseala). Dar lapte nu aveam, dupa 36 de ore fara sa mananc nimic din cauza operatiei, si dupa ce exersam suptul tinand-o constiincioasa pe fetita la san, dupa cum fusesem invatata  cate 15-20 minute la fiecare san, o hraneam cu biberonul ca nu voiam sa o las sa sufere de foame. Mentionez ca in continuare eram sigura si linistita ca acasa lucrurile vor decurge perfect si ca mi se va declansa o lactatie abundenta iar bebe va suge usor si fara batai de cap. Primele nopti nu le-am dormit deloc din cauza colicilor bebitei declansate mult prea devreme dupa cum am descoperit ulterior. Bebelusa voia sa manance mai mult decat ni se indicase in spital (60ml de lapte praf), prin muls abia scoteam vreo 20 ml din fiecare san, iar dupa ce ajungeam sa-i dam 90 ml de formula, pentru ca ne era mila de ea si cedam fara sa mai incercam la san (de care nici nu voia sa se apropie, tipa de parca  ii dadeam chinina la fiecare incercare de a o apropia de sfarc) din cauza supraalimentarii vomita, devenea agitata si o durea burtica. Eram stresata ca voi pierde putinul lapte care imi iesea, pentru ca incercand sa linistesc bebita nu reuseam sa ma mulg decat la vreo 6,7 ore, ce sa mai zic de hranit corespunzator. Din a doua saptamana, pentru ca nu concepeam sa nu alaptez, mai ales dupa ce am citit ce ar contine laptele praf, dar si observand ca dupa ce ii dadeam putinul meu lapte, care era o gustarica pentru ea, fetita nu mai era agitata si dormea, am decis sa apelam la o moasa profesionista, care mi-a fost recomandata de o fosta colega a surorii mele. A fost o vaga propunere a surorii mele, pentru ca majoritatea vechilor sau noilor mamici ma sfatuiau fie sa nu ma stresez atat cu mulsul daca nu imi e la indemana si sa ma obisnuiesc cu ideea ca treptat laptele imi va disparea si sa recurg exclusiv la formula (mai mult daca vreau sa scap si de grija mastitelor sa fac dusuri cu apa rece pe sani pana nu vor mai secreta lapte) fie sa las copilul nemancat 24 de ore si sa il fortez la san pana va incepe, prin nu stiu ce minune, sa suga. Astfel ca in saptamana a treia a bebitei am decis sa fac tot ce tine de mine si ca nu vreau sa imi reprosez peste ani ca nu am incercat tot ce se putea si am stabilit o intalnirea cu dna Musat, care mi-a inspirat incredere in reusita inca de la telefon. Marturisesc ca mi se parea imposibil ca dupa 3 saptamani de la nastere bebele meu hranit exclusiv cu biberonul sa se mai apropie de san. Ne-am dus la moasa mai mult sa-mi confirme ca eu nu am lapte suficient si avand si mameloanele nedezvoltate pot hrani linistita bebele cu formula, deoarece mai mult nu pot face. Recunosc ca ma bantuia pe alta parte si gandul ca moasa, dupa cum auzisem eu ca lucreaza moasele, va forta copilul la san, pe mine ma va chinui strangandu-mi pana la durere sfarcurile neformate pentru alaptat si tot asa ne vom chinui ore intregi. Am fost placut surprinsa cand am ajuns la adresa indicata si  am intrat intr-o casa frumos decorata, avand si o camera de relaxare pentru lectiile de alaptat.  Cu acest prilej am aflat ca multe reguli insusite de la mamele noastre legate de alimentatia in perioada alaptarii sunt gresite, si ca este chiar benefic sa mancam cat mai diversificat si sa nu renuntam la legume si fructe crude. Doamna Musat este extrem de bine organizata si informata, stie exact ce si cand sa-ti explice. Astfel ca in 2 ore cat a durat sedinta, mi-a explicat cum sa-i stimulez bebelusei mele reflexul de supt, cu ce sa o alimentez ca sa o dezvat de biberon pana va suge exclusiv de la san, cum sa-mi pregatesc sanii pentru alaptare, pentru rezultate optime. Dupa 2 zile copilul meu sugea linistit de la san, ca si cum asa ar fi mancat de la inceput, fara a o mai forta, pur si simplu a prins mamelonul si a supt linistita.

Sunt sigura ca in mare parte reusita acestui proces se datoreaza increderii pe care mi-a insuflat-o doamna Musat ca sunt si eu ca mamele celelalte care alapteaza cu usurinta, la care se adauga metodele de stimulare a suptului si de disciplinare a bebelusei pentru a renunta la biberon. Acum atat eu cat si sotul meu care a devenit expert in anatomia sanului si pozitii optime de alaptat, suntem linistiti dar dilemele nu se opresc aici. Apare intrebarea daca ia sau nu in greutate hranita numai cu laptele de san, daca trebuie completat cu formula si tot asa, intrebari la care o moasa care cunoaste foarte bine  nevoile si organismul bebelusului, cum este doamna Musat le clarifica imediat prin telefon sau prin SMS, in functie de complexitatea raspunsului.

Ioana, august 2013

 
Cursuri