'Alaptarea in conditii speciale'

Alaptarea este o provocare. Cel putin asa a fost pentru noi. Am avut un start greu cu mameloane ombilicate si canele infundate. Pe urma ne-a urmarit "vocea poporului": plange bebe, nu se satura cu laptele tau, da-i lapte praf! Mi-a luat o luna sa ma dezmeticesc, sa citesc si sa elimin laptele praf din viata noastra.
Am Basedow. La trei luni dupa nastere a recidivat, iar medicul endocrinolog a vrut sa intrerup alaptarea. Am citit, m-am consultat cu doamna Musat si am continuat. A fost o alegere buna pentru ca bebe nu are nimic.
Am simtit o bucurie imensa cand o mamica mi-a spus: daca nu erai tu sa insisti nu cred ca alaptam si foloseam laptele praf. Nici nu pot sa-mi inchipui cata bucurie este in inima doamnei Musat care a ajutat atat de multe mamici.
Alaptarea presupune vointa si multa rabdare. Dar satisfactiile sunt pe masura. Nu stiu cand a trecut timpul. Mi-am dat seama ca este mare cand au inceput sa-i atarne piciorusele pe langa mine. Ma uit cu drag la el si-l vad impletit ca o iedera pe picioarele mele. Vad un copil fericit si sanatos. Numar racelile pe degetele de la o mana. Toate vindecate fara antibiotic.
Sunt mandra. A crescut asa frumos doar cu lapticul acela in care nu a crezut decat doamna Musat. Cand spun ca inca alaptez sunt intrebata cu mirare: inca alaptezi, mai ai lapte suficient si inca este bun?
Raspund zambind, cu mandrie: Da! Este perfect pentru bebe! Si am lapte cat pentru doi copii!
Alaptarea inseamna si durere. M-a muscat bebe si am avut niste rani cat China! Simteam ca-mi amortesc picioarele de durere si frica pana sa apuce sanul. Am trecut prin multe si mi-am dorit mult sa alaptez. Nu aveam cum sa renunt pentru niste rani, chiar daca mi-a luat mai bine de o luna sa se vindece.
Alaptarea inseamna oboseala. Suge noaptea si dimineata de ma termina. Bebe are 1 an si 5 luni. Dar cum altfel sa-i consolez durerea si frustrarea daca nu cu titi?
Nu as renunta pentru nimic in lume la momentele noastre, mai ales acum. Atatea pozitii haioase, maini prin par, ochi, gura, zgarieturi pe fata, dar si mangaierea calda pe mana si sani. Ma topesc cand ma priveste si simt ca plesnesc de fericire cand ma ia de mana si-mi cere titi.
Am scris mult si mai sunt multe de spus, dar ador sa povestesc despre alaptare. Si daca postarea mea ajuta pe cineva, misiunea noastra este indeplinita.
Spor la titileala mamici si aveti incredere in voi si in bebe!
Alina Mihaela 16.02.2016

 
Cursuri