'Alaptarea-Adevarata provocare'

Adevarata provocare a primelor zile cu bebelusul tau este ALAPTAREA!
 
Decizia de a transmite gandurile de mai jos a venit din dorinta de a  constientiza cat mai multe mamici (si  una singura daca as reusi, ar fi un rezultat promitator), asupra importantei covarsitoare a modului in care pot preveni  problemele care le pot afecta sanatatea si care pot compromite alaptarea bebelusului.
 
Euforia instalata odata cu vestea ca sunt insarcinata a fost insotita si de temerea ca nu stiu destule lucruri despre aceasta noua si importanta etapa a vietii mele. Fotografiile cu mamici fericite si bebei perfecti de pe diverse produse, nu m-au convins ca si viata alaturi de pruncul meu va fi la fel, daca nu ma pregatesc pentru ce avea sa urmeze. Prin urmare, am participat la o serie de cursuri de specialitate, printre care si unul despre alaptare.  Asta m-a determinat ca in prima zi dupa nastere, sa fiu inconstient de linistita, crezand ca ceea ce am invatat la curs despre alaptare va fi fost suficient ca totul sa mearga struna.
 
Ce credeti, a mers?
Nu, din nefericire, si la doar 3 saptamani dupa nastere a trebuit sa suport o operatie la san pentru ‘Mastita’. Am stat internata, departe de fetita 3 zile, timp in care ea a trebuit sa fie hranita artificial.
 
Sa va mai vorbesc despre durerile care au acompaniat bisturiul, de nelinistea si spaima unei vindecari incerte la un moment dat, despre drumurile zilnice la spital timp de o luna pentru curatat si pansat plaga, despre zilele si noptile adunate in care a trebuit sa golesc sanul respectiv la fiecare 2, cel mult 3 ore, despre probabila ablactare care trona ca sabia lui Damocles, despre tristetea profunda traita pentru ca puiul meu a trebuit hranit si cu formula din acel moment?
 
Prefer sa va vorbesc despre dorinta nebuna pe care am avut-o de a-mi alapta fetita, atat cat mai era posibil in conditiile date, fapt ce a nascut in mine vointa de a le indura pe toate si credinta ca voi reusi. Marturisesc in acelasi timp ca, fara optimismul sotului meu si incurajarea lui, dorinta mea, ar fi palit pe drum.
 
Acum suntem bine si inca imi hranesc copilul la san gratie suportului si sfaturilor nepretuite ale doamnei Georgeta Musat.  Sunt putini specialisti ca dumneaei, atat de calda, de empatica si de dedicata.
 
Ce mesaj vreau sa va transmit ca si concluzie? Nu lasati la voia sortii alaptarea! Nu se face lautareste si, din pacate, nici nu ne iese natural; nu va culcati pe o ureche crezand ca problemele se rezolva de la sine! Profitati de ajutorul care vi se acorda, pentru ca eu nu am facut-o. In ziua externarii am fost atentionata de dificultatile ce vor urma si mi s-a oferit sprijinul. Din pacate, atunci cand am constatat ca am probleme si ca singura nu ma descurc, nu am sunat la timp pentru ca m-am regasit intr-o situatie chiar mai rea decat aceea de a nu sti. De fapt nici nu am realizat ca nu stiu ce sa fac, pentru ca aveam  convingerea  ca totul se rezuma doar la ceea ce am invatat la curs. Nu stiam cata nevoie ai de indrumare dupa nastere, practica fiind complet diferita de teorie.
               
Uitati-va in ochii copilului vostru cand il vedeti prima data si priviti-i gestul nerabdator  de cautare  a sanului imediat ce l-ati luat in brate si veti  intelege cat de important este pentru el sa fie hranit la san si cat de necesar va este ajutorul specialistului.
 
Mamicilor, va doresc tuturor o viata minunata alaturi de bebelusii vostri si mai ales, sa traiti experienta alaptarii si fericirea care va va umple sufletul cand copilul va va privi in ochi in timp ce papa de la sanul vostru.
 
Ioana,  Bucuresti 2011
 

 
Cursuri